Istoria facultății. Din 1869totdeauna

1869-1870

În primul an de învăţământ se executau lucrări cu caracter practic, studenţii, sub îndrumarea administratorului fermei, primind sarcina organizării, conducerii şi efectuării unor lucrări agricole. Aspectul practic al învăţământului era preponderent, partea teoretică fiind redusă la o zi pe săptămână (sâmbăta), când se ţineau conferinţe referitoare la lucrările practice efectuate în săptămâna respectivă. În anul II se predau disciplinele de agro-geologie, botanică agricolă,fitotehnie generală şi specială, cultura păşunilor şi fâneţelor, horticultură, zoologie, anatomie şi fiziologie animală, zootehnie generală, piscicultură şi avicultură, geometrie teoretică, topografie şi îmbunătăţiri funciare, energetică şi maşini agricole. In anul III disciplinele de studiu erau: bovine şi suine, ovine şi cabaline, igienă animală, epidemiologie, silvicultură, tehnologie agricolă şi vinificaţie, desen, construcţii agricole, economie naţională, economie comercială, statistică agrară, contabilitate şi evidenţă agricolă,jurisdicţie agrară. Absolvenţilor facultăţii li se conferea titlul de“Agronom diplomat”. În această perioadă numărul studenţilor a fost variabil, el oscilând între extremele 40 (1869-1870) şi 150 (1903-1904), iar cel al absolvenţilor între 14 (1899-1900) şi 38 (1886-1887).

1906

Datorită rezultatelor concrete în formarea unor specialişti de prestigiu şi rolului crescând al institutului în viaţa agricolă a Transilvaniei şi pentru ridicarea în continuare a prestigiului instituţiei şi a nivelului său profesional în 1906 “Institutul de învăţământ agronomic Cluj-Mănăştur” a fost ridicat la rangul de“Academie de agricultură”. Durata studiilor a rămas tot de trei ani şi absolvenţii primeau tot titlul de “Agronom diplomat”. Programul de învăţământ şi mai ales conţinutul acestuia şi baza materială a determinat întreruperea activităţii instituţiei în timpul primului război mondial.

1918-1919

Reluarea activităţii s-a consemnat începând cu anul universitar 1918-1919 când au fost şcolarizaţi 125 de studenţi.

1921-1922

Începând cu anul universitar 1921-1922, durata studiilor s-a mărit la 4 ani, dintre care primii trei erau destinaţi pregătirii teoretice, iar al patrulea era consacrat unui stagiu de practică în ferme particulare şi de stat. Restructurarea s-a produs şi în ceea ce priveşte o succesiune nouă, mai raţională a disciplinelor de studiu în număr mai mare decât în perioada anterioară. Profilul de învăţământ a fost în continuare foarte larg. Astfel, în anul I se predau discipline fundamentale ca: matematică, chimie generală, fizică şi meteorologie, geologie, mineralogie, botanică generală, zoologie, anatomie şi fiziologie animală, agroecologie şi agrologie. In anul II se studiau disciplinele matematică, chimie agricolă, botanică sistematică şi fitopatologie, zootehnie generală şi specială, zootehnia animalelor mici, horticultură, fitotehnie, viticultură. In anul III erau prevăzute disciplinele: ameliorarea plantelor agricole, maşini agricole şi construcţii rurale, economie politică şi politică agrară, economie rurală şi estimaţiuni agricole, tehnologia agricolă, topografie şi îmbunătăţiri funciare, silvicultură, contabilitate agricolă, drept şi legislaţie agricolă. Până în anul universitar 1928-1929 numărul de studenţi a rămas relativ mic datorită imenselor dificultăţi economice de după război, numărul minim, 59, fiind înregistrat în anul universitar 1924-1925.

1929

Un punct de cotitură în istoria facultăţii o reprezintă anul 1929 când apare legea pentru înfiinţarea Academiilor de Înalte Studii Agronomice, al cărei autor şi raportor a fost profesorul Mihai Şerban. Aceasta prevedea trecerea la programul modern de studii cu durata de 5 ani, acordarea autonomiei universitare şi bugetare, echivalarea diplomelor cu cele obţinute în alte ţări, specializarea şi practica studenţilor, acordarea titlului de doctor, înfiinţarea Consiliului profesoral şi a Senatului învăţământului agricol superior, dotarea academiilor din Bucureşti şi Cluj cu întinse ferme experimentale şi didactice, cu importante fonduri bugetare, cu echipament şi personal corespunzător.

Profilulabsolventului a rămas în continuare larg, însă au apărut primele premise ale unor specializări. Învăţământul de 5 ani a fost împărţit în două cicluri: învăţământul general cu durata de trei ani şi jumătate şi cursul de specializare cu durata de un an şi jumătate. In ciclul al doilea existau cursuri timp de o jumătate de an de practică de aprofundare şi specializare a pregătirii în următoarele secţii: agrofitotehnie, zootehnie, tehnologie viticolă-horticolă, agronomie socială şi geniu rural. Absolventul trebuia să întocmească o lucrare cu date experimentale la una din materiile secţiei urmate şi să se supună unui examen de specializare susţinut în faţa unei comisii. După promovarea examenului, absolventul primea titlul de “Inginer agronom”.

1928-1929

Începând cu anul universitar 1928-1929 numărul studenţilor a trecut din nou de 100, cu un maxim de 329 în anul universitar 1933-1934, apoi a scăzut până la 210 în anul universitar 1941-1942.

1940-1945

În perioada 1940-1945, datorită evenimentelor istorice, specifice celui de al II-lea război mondial, Agronomia clujeană şi-a desfăşurat activitatea (în refugiu) la Timişoara.

1945

După revenirea din refugiu (1945) până în 1948 studiile s-au desfăşurat după vechile programe analitice, însă durata studiilor a revenit la 5 ani, modificându-se şi planurile de învăţământ în sensul dezvoltării problemelor privind chimizarea şi mecanizarea şi introducerii unor discipline cu profil politico-ideologic. S-au produs schimbări structurale, au dispărut cele două cicluri de învăţământ, a fost înfiinţată facultatea de Agricultură cu limba de predare maghiară(1948-1949). In cadrul facultăţii s-a înfiinţat o secţie de Zootehnie (1962).

1977

In anul 1977 durata cursurilor s-a redus din nou la 4 ani, a fost înfiinţată secţia de Horticultură (1977), apoi s-au produs comasări administrative , astfel că în anul universitar 1989-1990 funcţiona o singură facultate cu patru secţii: Agricultură, Horticultură, Zootehnie şi Medicină Veterinară

1990

In anul 1990 cele 4 secţii au redevenit facultăţi distincte. Facultatea de Agricultură a revenit la programul de studii de cinci ani şi funcţionează în structura actuală începând cu anul 1990. Schimbările dramatice care au loc în agricultură, mai ales cu privire la forma de proprietate, au un efect nefavorabil asupra pieţei muncii inginerilor agronomi. Astfel că, cifra de şcolarizare în perioada 1990-2000 la Facultatea de Agricultură oscilează în jurul valorii de 50 de studenţi/an de studiu. Având vocaţia construcţiei universitare, demonstrată de-a lungul timpului prin înfiinţarea facultăţilor de Medicină veterinară, Zootehnie şi Horticultură, conducerea universităţii şi a facultăţii din această perioadă a diversificat paleta specializărilor şi a creat alte specializări noi: Tehnologia prelucrării produselor agricole şi Agromontanologie în anul 1992. Specializarea Tehnologia prelucrării produselor agricole a beneficiat, încă de la început, de un aflux de studenţi important, dar şi Agromontanologia, în toată această perioadă, a avut un număr suficient de solicitanţi. Pentru Tehnologia prelucrării produselor agricole s-au amenajat laboratoare specifice în clădirea Facultăţii de Agricultură ce a aparţinut ICAR-ului: Controlul calităţii produselor de origine animală, controlul calităţii produselor de origine vegetală, Tehnologia laptelui, tehnologia cărnii, Tehnologia produselor făinoase, Tehnologia uleiului şi produselor zaharoase, Tehnologii fermentative, Laborator aditivi etc.

1999

Din dorinţa de a suplini un gol în pregătirea profesorilor de Biologie-Ştiinţe agricole pentru mediul rural, licee agricole sau biologi pentru agricultură, în anul 1999, în cadrul Facultăţii de Agricultură a luat fiinţă specializarea Biologie-Ştiinţe agricole care a avut primii absolvenţi în anul 2003.

2001

Deoarece în ultima perioadă de timp în Europa şi nu numai, problemele legate de protecţia mediului au căpătat o amploare deosebită, din anul 2001 a început să funcţioneze specializarea Ingineria şi protecţia mediului în agricultură.

2002

Ca urmare a creşterii exigenţelor faţă de calitatea produselor agro-alimentare, în anul 2002 a fost creată specializarea Controlul şi expertiza produselor alimentare. Tot din acest an au început să funcţioneze specializarea Ştiinţa solului şi Colegiul de Protecţia plantelor, iar începând cu anul 2010 funcționează in facultate si specializarea Ingineria produselor alimentare, precum si Exploatarea mașinilor si instalațiilor pentru agricultura si industria alimentara.

2012

Începând cu 1 octombrie 2012 prin HG nr. 707 din 17.09.2012, se înfiinţează Facultatea de Ştiinţa şi Tehnologia Alimentelor şi desprinderea specializărilor de industrie alimentară din Facultatea de Agricultură.

Facultatea de Agricultură are o îndelungată tradiţie. Aceasta a devenit un centru de educaţie, învăţământ şi cercetare reprezentativ pentru ţara noastră, specialiştii formaţi aici fiind apreciaţi ca agronomi şi oameni ai cetăţii, oriunde şi-au desfăşurat activitatea. Viitorul facultăţii este legat de adoptarea curriculei europene pentru învăţământul agronomic, de menţinerea la un nivel ridicat a procesului de învăţământ, de ancorarea în cerinţele agriculturii moderne

Sari la conținut